Visare nouă

Închide-mi sufletu-ntr-o stea
și lasă clipa să se-mbete,
cu zvârcoliri din noaptea grea
și cu refrene violete!

Printre crâmpeie de lumină,
hrănește-te cu zidiri mute,
cu strălucire te alină
și cu trăiri neîncepute.

Îndreaptă-ți ochii spre vii raze
și scaldă-te în ele întruna
fă să răsară printre visuri oaze
și ceartă-te pentru păcat cu Luna!

Mai odihnește-te, din când în când, pe rouă,
croiește-ți aripi din pagini colorate,
ascultă-ți imnul de visare nouă
și spune-ți gândul, nu doar pe jumătate!

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Visare nouă

  1. Camelia zice:

    Spune, da; ceea ce semnifică trebuie şi spus pe de-a-ntregul, şi trebuie să i te încumeţi, deşi poate o spaimă uneori te mai împiedică.

  2. Camelia zice:

    Post-scriptum
    Ciprian, de la o vreme, am văzut că nu mai răspunzi gândurilor unora dintre cei care îţi scriu din ei; să îmi spui dacă îţi este dorinţă să îţi rămân nonspus şi aşa voi face.

    • Ciprian Bojan zice:

      Nu, doar că frământate îmi sunt uneori gândurile de alte zbateri, iar alteori gândurile nu le mai știu preface-n rostiri… Și, Doamne, nu vreau să se aștearnă tăcerea între sufletele ce se ating cu dor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s