Petic de cer

Strigam verde spre un petic de cer,
suind stelele pe zâmbete înalte,
visam la serile cu sfârșit auster,
coborând spre zori cu murmure calde.

Spre vis alergau doar semnele nopții
și colțuri de gânduri urlau a pustiu,
treceau peste pagini petalele sorții
ce îmi turna peste suflet destin sângeriu.

Mai cred doar în umbra ce vrea să tresară,
mai caut doar țărmuri ce duc nicăieri,
sunt ca un refren ce trage să moară,
căci nu-s decât umbra zilei de ieri…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în NIMIC. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s