Să pot…

Să te rostesc
ca pe o zbucium
cardinal,
să te invoc
ca pe un zid
astral,
să te colind
ca pe un tărâm
ireal,
să te strig
ca pe un fapt
epocal,
să te înalț
ca pe un imn
triumfal,
să te caut
ca pe un adevăr
fundamental,
să te revendic
ca pe un loc
sideral.

Și-n zbor să devii
vis prea înalt
dor de cristal
cer și semnal
ocean de opal…

Ca să-ți pot muri...

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Să pot…

  1. N. zice:

    Să te rostesc în rugă sau în chin
    Să te invoc ca pe un vechi poem
    Să te colind – lumină sau blestem ?
    Să te culeg în cupele cu vin.
    Să te înalţ din visuri scunde şi
    În visuri să te caut ca adevăr
    Să te revendic – floare ninsă-n păr –
    Tu – gând zălud sau punctul meu pe i.

    Şi-n zboruri să de devii vis prea înalt
    Dor de cristal din mlaştinile rele
    Cer şi semnal în dorurile mele
    Mări de opal cioplite-n dur bazalt.

    Când raţiunea strigă, te rog fii
    Visul absurd, ca să îţi pot muri…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s