Ţărm,
deschidere de cuget,
cât să se vadă,
adâncitura rănii.
Curgere,
miresme ce colindă,
pe vise despletite
şi gânduri gemene.
Nopţi,
perdele de albastru,
căderi în visuri
ce-aduc tăceri.
Zbor,
simţuri ce inundă,
pajişti tăcute,
spre mări de rai.
Cuvinte,
pe pagini se depune,
o iarnă cernută,
durere şi cânt.
Pseudolirice 
Iarnă, anotimp înfrânt; cuvinte de acum vieţuind solitare, trăind tăcute nostalgia întoarcerii.
Trăind deznădejdea regăsirii de sine spre a fi cineva şi a putea merge mai departe…