Negaţie II

Dacă aş exista cu adevărat,
aş fi o rană,
presărată cu urmele tale,
devenite ritmuri
ale strigătului.

Dar refuz să exist,
şi sunt doar timp
al nonsensului…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Negaţie II

  1. Camelia zice:

    Ea există în tine; precum o sămânţă care a căzut într-un suflet fecund, cel al tău, care din ea a crescut şi atunci când, exhaustiv, l-a absorbit, a dat rod. Însângerată rodie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s