Nescrisă

Poveste, poveste nescrisă,
Ce scrie-n paginile tale?
Răsari dintr-o rană deschisă,
Printre uitate slove-ancestrale.

Poveste, poveste nebună,
Cui dai tu de veste prin şoapte,
Printre cuvinte ce-adună
Deşertăciune şi lacrimi şi noapte?

Poveste, poveste uitată,
Ţi-s veştede a tale hotare,
Nu ai nici o slovă sculptată,
Să poată răzbi peste zare…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie, Uncategorized, Viaţa pur şi simplu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Nescrisă

  1. Camelia zice:

    Din nesomn de cuvânt, sunet adormit de literă, trezeşte-mă, tăcând, nerostindu-mă; cuvântă-mă în tine, te voi auzi dintr-un ascuns nezidit şi neferstruit loc neaflat încă.

    Într-o sferă poate, a treia dimensiune a cercului, acea ce odată fu bărbatul şi femeia, despărţiţi de zei în două şi aruncaţi pe pământ, rătăcitoare suflete de atunci căuntându-se.
    Doar că atunci când vei pleca în lume nu va fi pentru a mă căuta, ci pentru a mă găsi.

  2. Camelia zice:

    Nescrisă ÎNCĂ; va fi în noaptea unui cândva anotimp, noaptea cea fără de timp, fără trecut şi făr’ de viitor. Doar veşnicia clipei, în spusul tăcerii atingerii.

  3. dagatha zice:

    cineva m-a învățat că fiecare avem o poveste. a noastră. intimă. perfectă. pe care ajungem să o trăim când suntem pregătiți, deschiși, gata să devenim eroii ei.
    Mi-a plăcut mult textul tău!
    🙂

  4. Camelia zice:

    Spunea poveşti visului; asemeni unui vis, el îşi spunea poveşti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s