Rugăciune (II)

O. Doamne, eu te rog,
de durere izbăveşte-mă!
O, Doamne, de Ţi-am greşit,
doar pe mine,
te rog,
loveşte-mă!
Sunt doar o umbră pentru care,
nici gând de astăzi nu-i de-ajuns,
sunt doar un suflet care,
se ştie doar răpus…
Doar asta am ştiut să adun în viaţa mea,
şi-ţi mulţumesc că mi-ai dat mie,
să pot îndura,
nu Te uita la lacrimi,
mai dă-mi,
mai dă-mi să-ndur,
fiindcă sunt doar un cuget,
ce ştie de durere,
şi-n viaţa mea doar lacrima,
se cheamă mângâiere,
şi-n zbor de tunet…
O, Doamne, de Ţi-am greşit,
doar pe mine,
te rog,
loveşte-mă!

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Rugăciune (II)

  1. dagatha zice:

    Stie el mai bine Dumnezeu….
    🙂
    Bine te-am regasit intr-un an nou! sa fie de o mie de ori mai bun decat celalalt.

  2. dagatha zice:

    :-))))
    e bine ca am inceput cu emoticoane din astea de pe 1. e semn bun.

  3. dagatha zice:

    vezi că mi se urcă la cap!
    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s