Delir

N-ai să-nţelegi zbuciumul,
N-ai să asculţi cântecul,
N-ai să stingi vâlvătaia,
N-ai să invoci ploaia,
N-ai să usuci lacrima,
N-ai să ascunzi neliniştea.

Simt dureros în mine,
toată fiinţa ta.
Ţi-am scrijelit, adânc, pe gândul meu,
numele.
Te-aş elibera,
dar sufletul meu, egoist,
te-a învelit prea strâns.

M-am cocoţat furiş,
pe-un colţ din cerul tău,
să stau de veghe.
Dar tu colinzi, febril,
acolo,
în lumea ta.
Alungă-mă,
eliberează-mă,
mistuie-mă!

Candelă nestinsă
pe-o rană deschisă.

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s