Indigo

Amurguri,
pe umeri de oţel,
crescuţi parcă din neant.
Orizont tăcut,
care zămisleşte speranţe.
Miroase a pace.

Destine aproape gemene,
confluente.

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s