Fuga

Alergi,
culegând mănunchiuri de speranţe,
crâmpeie dintr-un cer
al tău.
Sorbi,
pe nesimţite,
firmituri de eternitate.
Calci apăsat
peste gânduri sumbre,
lăsând în urmă
amintiri răzleţe.
Te înalţi şi cobori,
pe o scară împletită din vise.
Adormi
pe o margine de gând.

Înalţă-te din nou!
Fiindcă mâine…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Fuga

  1. rusbianca zice:

    Interesant, dar cand randurile sunt scrise a-clasic se citesc mai cu spor 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s